Procedura aprobarii tacite
Astfel cum se mentioneaza si in expunerea de motive la Legea nr.486/2003 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.27/2003 privind procedura aprobarii tacite, imbunătăţirea mediului de afaceri în România reprezinta o condiţie sine qua non de obţinere a statutului de economie de piaţă funcţională şi, în acelaşi timp, o necesitate pentru a impulsiona dezvoltarea economică.
Fara indoiala, tratamentul întreprinzătorilor este strâns corelat cu tendinţa acestora de a dezvolta afacerile şi de a investi în economie. In egala masura, este binecunoscuta imprejurarea ca in prezent, mediul de afaceri românesc este efectat de numeroase bariere administrative, a caror inlăturare nu trebuie văzută doar din punct de vedere investiţional, ci trebuie analizată şi în sens larg, ca modalitate de a servi mai bine cetăţeanul care este contribuabil pentru serviciile oferite de administraţie.
Pentru reducerea costurilor de autorizare, precum şi pentru limitarea birocraţiei în administraţie, în alte state europene – precum Italia şi Spania – a fost introdusă cu succes procedura aprobării tacite anterior anului 2003, an in care, prin intermediul Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.27/2003 procedura aprobarii tacite a fost adoptata si in sistemul legislativ din Romania.
Necesitatea procedurii aprobarii tacite
Potrivit art.1 din OUG nr.27/2003, procedura aprobarii tacite a fost reglementata ca o modalitate alternativa de emitere sau reinnoire a autorizatiilor de catre autoritatile publice, menita sa ofere tuturor solicitantilor care pentru a-si desfasura activitatea au nevoie de autorizarea prealabila, posibilitatea de a depasi dificultatile create de birocratia excesiva si constanta care caracterizeaza aparatele administrative din tara noastra.
In acest sens, atat in expunerea de motive ce a precedat adoptarea OUG 27/2003, cat si in chiar cuprinsul art.1 din Ordonanta de Urgenta, sunt prevazute expres scopurile avute in vedere la data instituirii procedurii aprobarii tacite, mai precis: (a) inlaturarea barierelor administrative din mediul de afaceri, (b) responsabilizarea autoritatilor administratiei publice in vederea respectarii termenelor stabilite de lege pentru emiterea autorizatiilor, (c) impulsionarea dezvoltarii economice prin oferirea unor conditii cat mai favorabile intreprinzatorilor, implicand costuri de autorizare cat mai reduse, (d) combaterea coruptiei prin diminuarea arbitrarului in decizia administratiei, si (e) promovarea calitatii serviciilor publice prin simplificarea procedurilor administrative.
Din modul in care fiecare dintre obiectivele OUG 27/2003 este formulat, reiese ca scopul esential urmarit prin adoptarea acestui act normativ este fluidizarea relatiilor dintre investitori si autoritatile administrative, prin scaderea birocratiei excesive, a coruptiei si a arbitrariului in procesul de autorizare a desfasurarii diverselor activitati economice.
Sfera de aplicare a procedurii aprobarii tacite
Procedura aprobării tacite este aplicabila, conform articolului 2 din OUG 27/2003, tuturor autorizaţiilor emise de autorităţile administraţiei publice. In plus, articolul 3 defineste termenul de “autorizatie” ca fiind actul administrativ emis de autorităţile administraţiei publice competente, prin care se permite solicitantului desfăşurarea unei anumite activităţi, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii. Noţiunea de autorizaţie include şi avizele, licenţele, permisele, aprobările sau alte asemenea operaţiuni administrative prealabile ori ulterioare autorizării.
De la aceasta regula, tot articolul 2 instituie o serie de exceptii, excluzand de la posibilitatea obtinerii pe cale tacita autorizatiile emise în domeniul activităţilor nucleare, a celor care privesc regimul armelor de foc, muniţiilor şi explozibililor, regimul drogurilor şi precursorilor, precum şi a autorizaţiilor din domeniul siguranţei naţionale.
Altfel spus, cu exceptia celor cateva activitati care tin, in principal, de domeniul sigurantei nationale, in principiu orice activitate, serviciu sau profesie ar putea fi autorizate pe calea aprobarii tacite.
Procedura aprobarii tacite
Procedura aprobarii tacite, astfel cum aceasta este reglementata de art.6 din Ordonanta, este o procedura extrem de simpla care, in esenta, presupune parcurgerea a 2 etape succesive:
- Solicitantul autorizatiei are obligatia de a depune la autoritatea emitenta cererea de autorizare insotita de documentatia completa, intocmita conform legii.
- Autoritatea administratiei publiceare obligatia de a analiza cererea impreuna cu documentatia aferenta si:
- Daca documentatia prezinta neregularitati – sa notifice solicitantului indreptarea acestora in termenul legal;
- Daca documentatia este completa – sa solutioneze cererea in termenul legal.
Trebuie subliniat ca, in ambele ipoteze, autoritatea trebuie sa actioneze in termenele legale, stabilite fie de OUG 27/2003, fie de legislatia speciala aferenta fiecarei proceduri de autorizare in parte (la care ne vom referi mai jos), in caz contrar consecinta directa tacerii autoritatii fiind cea a intervenirii aprobarii tacite.
In egala masura trebuie subliniat ca, in mod evident, ramanerea in pasivitate sine die a autoritatii emitente nu reprezinta si nici nu poate reprezenta, prin raportare la spiritul si litera OUG 27/2003, o optiune valabila a acesteia.
Astfel, pentru a inlatura abuzurile din partea autoritatilor emitente, o data ce toate termenele legale de solutionare au expirat, aprobarea tacita opereaza de drept si fara a mai fi necesara parcurgerea altor formalitati, ea urmand a fi doar constatata de instanta de judecata competenta.
Termenele in procedura aprobarii tacite
O data sesizata cu cererea de autorizare, autoritatea publica are obligatia de a studia cererea impreuna cu documentatia aferenta si de a o solutiona in termen de 30 de zile calendaristice, in masura in care legislatia speciala, aferenta fiecarei proceduri de autorizare, nu prevede un alt termen.
Expresia “solutioneaza cererea” nu trebuie interpretata restrictiv, in sensul ca autoritatea va admite cererea, ci indiferent daca solutia data acesteia este negativa sau pozitiva, autoritatea are obligatia sa se pronunte in termenul general de 30 de zile sau in cel prevazut de legea speciala, in cazul in care acesta exista.
In cazul in care autoritatea nu solutioneaza cererea in 30 de zile, autorizatia solicitata se va considera acordata de drept.
Totusi, in unele cazuri, documentatia depusa de solicitant nu raspunde intocmai exigentelor legale, prezentand neregularitatati. Intr-o atare ipoteza, autoritatea emitenta are obligatia sa notifice solicitantului neregularitatile identificate precum si, aspect pe care il consideram foarte important, sa indice totodata si modul in care acestea pot fi remediate.
Termenul de notificare a neregularitatilor este cu cel puţin 10 zile înainte de expirarea termenului prevăzut pentru emiterea respectivei autorizaţii, dacă acest termen este mai mare de 15 zile, sau cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea termenului pentru emiterea autorizaţiei, dacă acest termen este mai mic de 15 zile.
Cu titlu de exemplu, daca termenul pentru emiterea autorizatiei este de 30 de zile, si autoritatea constata existenta unor neregularitati, termenul de notificare a remedierii acestora va fi de maximum 20 de zile de la primirea cererii, iar daca termenul de emitere a autorizatiei este de 10 zile, solicitantul va trebui notificat in maximum 5 zile de la depunerea solicitarii.
Daca in cazul implinirii termenului de solutionare a cererii efectele depasirii acestuia de catre autoritatea emitenta sunt clare, constand in intervenirea aprobarii tacite, nu acelasi lucru se poate spune in cazul termenelor de semnalare a neregularitatilor documentatiei depuse.
De exemplu, sa presupunem ca autoritatea sesizata cu emiterea unei autorizatii pentru care termenul de emitere este de 30 de zile raspunde solicitantului cu 2 zile anterior expirarii termenului de emitere a autorizatiei si ii solicita sa suplimenteze documentatia prin depunerea unui numar de inscrisuri, indicate in notificarea astfel transmisa. Care vor fi in aceasta ipoteza consecintele transmiterii notificarii cu intarziere, dar fara depasirea de catre autoritatea emitenta a termenului de raspuns?
O prima solutie, fundamentata atat pe interpretarea stricta a prevederilor OUG 27/2003 cat si pe ratiunile care au determinat necesitatea instituirii procedurii aprobarii tacite, ar putea fi lipsirea de efecte juridice a notificarii transmise cu depasirea termenului legal. Altfel spus, autoritatea va trebui sa ignore acele neregularitati ale documentatiei pe care le-a notificat in mod tardiv, si sa solutioneze solicitarea ca si cum aceste neregularitati nu ar fi existat. Consideram ca doar procedand in acest fel scopul pentru care a fost instituita procedura aprobarii tacite poate fi intr-adevar atins.
In realitate insa, sansele ca instantele de judecata investite cu o cerere de constatare a aprobarii tacite sa ignore notificarea autoritatii transmisa peste termen, dar anterior implinirii termenului legal de solutionare a cererii de autorizare, sunt practic inexistente.
Prin urmare, suntem de parere ca solutia practica optima pentru solicitantul autorizarii ar fi sa accepte si “depasirile rezonabile” ale termenelor de autorizare, de exemplu intarzierile de 2-3 saptamani, chiar o luna, inainte sa se adreseze instantelor de judecata. In acest fel, atat buna credinta a solicitantului, cat si culpa autoritatii publice vor fi mult mai evidente, constituind argumente suplimentare pentru admiterea cererii.
Efectele aprobarii tacite
Potrivit articolului 7 din OUG 27/3003, după expirarea termenului stabilit de lege pentru emiterea autorizaţiei şi în lipsa unei comunicări scrise din partea autorităţii administraţiei publice, solicitantul poate desfăşura activitatea, presta serviciul sau exercita profesia pentru care s-a solicitat autorizarea.
Cat priveste obţinerea documentului oficial prin care se permite desfăşurarea activităţii, prestarea serviciului sau exercitarea profesiei, solicitantul se poate adresa autorităţii în cauză sau direct instanţei judecătoreşti.
Prin urmare, solicitantul are posibilitatea ca, ulterior expirarii termenelor legale de raspuns, sa aleaga intre a se adreseaza autoritatii emitente pentru eliberarea documentului oficial care sa permita desfasurarea activitatii, sau a se adresa direct instantei judecatoresti.
Cu privire la aceasta optiune, consideram ca prima varianta este preferabila. Astfel, cu toate ca in practica se intalnesc extrem de rar situatii in care autoritatea emitenta sa recunoasca din proprie initiativa efectele aprobarii tacite si, pe cale de consecinta, sa emita documentul oficial fara alte formalitati sau solicitari, parcurgerea acestei etape preliminare si neobligatorii este de natura a spori sansele de castig in fata instantelor de contencios administrativ.
Procedura in fata instantelor de judecata
Cererea de constatare a aprobarii tacite se judeca dupa regulile procedurale speciale prevazute de OUG 27/2003, care se completeaza cu cele ale Legii 554/2004 – Legea contenciosului administrativ (LCA).
Printre particularitatile procedurii speciale instituite de OUG 27/2003 merita mentionate:
- Reclamantul are posibilitatea sesizarii instantei de contencios administrativ competente (competenta materiala si teritoriala urmand a fi determinata prin raportare la art.10 din LCA) fara parcurgerea procedurii prealabile prevazute de art.7 din LCA.
- Cererea de chemare in judecata este scutita de taxa de timbru.
- Termenul de solutionare a cererii de catre instanta de judecata este de 30 de zile, iar termenul de redactare a hotararii este de 10 zile. Totusi, trebuie subliniat ca acestea sunt termene de recomandare pe care, din motive obiective ce tin de gradul de incarcare al rolului instantelor judecatoresti, instantele nu le respecta decat foarte rar.
- Cererea se solutioneaza cu participarea obligatorie a procurorului.
- Hotararea pronuntata de instanta de fond este irevocabila.
In ceea ce priveste desfasurarea propriu-zisa a dezbaterilor consideram, prin raportare la prevederile articolului 10 din OUG 27/2003, ca instanta ar trebui sa analizeze temeinicia cererii de chemare in judecata in doua etape, astfel:
- Analiza cererii reclamantului – potrivit alineatului 1 din articolul 10, reclamantul este obligat sa anexeze cererii de chemare în judecată copia cererii de autorizare purtând numărul şi data înregistrării la autoritatea pârâta, precum si întreaga documentaţie depusă la aceasta.
- Analiza cererii reclamantului – potrivit alineatului 2 din articolul 10, autoritatea parata poate invoca în apărarea sa fie existenţa unui răspuns adresat solicitantului autorizaţiei în termenul prevăzut de lege fie, după caz, a notificării prin care solicita, in termen, indreptarea neregularitatilor din cuprinsul documentatiei.
Consideram ca dat fiind caracterul sumar al procedurii speciale privind aprobarea tacita, apararile limitativ enumerate de alineatul 2 al articolului 10 sunt si singurele pe care autoritatea parata le poate face in fata instantei de judecata.
Altfel spus, autoritatea nu va putea, in lipsa oricarui raspuns transmis notificantului in termenele prevazute de OUG 27/2003 sa invoce, pentru prima oara in fata instantei de judecata, existenta unor neregularitati cu privire la documentatia depusa de acesta.
In egala masura, trebuie subliniat ca nici instanta de judecata investita cu solutionarea unei cereri de constatare a aprobarii tacite nu va putea, din oficiu sau la cererea paratei, sa analizeze alte aspecte decat cele strict procedurale, mai exact daca autoritatea emitenta a respectat termenele de solutionare a cererii de autorizare si/sau de notificare a eventualelor neregularitati ale documentatiei.
In caz contrar, daca am recunoaste posibilitatea instantei de a analiza temeinicia cererii de autorizare sau caracterul complet al documentatiei depuse, o atare solutie ar lipsi de ratiune insasi procedura sumara a aprobarii tacite, transformand-o intr-un nou proces greoi de autorizare in care deja dificila etapa administrativa ar fi dublata, in mod paradoxal, de o etapa judiciara cel putin la fel de anevoioasa.
fis test 1