Analiză: Reglementările privind practicile comerciale neloiale s-au înăsprit

de Oana Strătulă

Într-o perioadă economică dificilă, caracterizată ca fiind una de criză, supravieţuirea pe piaţă a devenit pentru mulţi comercianţi un scop, pentru a cărui realizare sunt dispuşi să pună în luptă orice mijloace, chiar şi unele mai puţin „ortodoxe”. Astfel, cumpărarea de secrete comerciale, fără consimţământul deţinătorului legitim, răspândirea în piaţă de informaţii mincinoase despre concurenţi sau despre produsele acestora, menite să inducă în eroare şi să îndepărteze clientela, angajarea unor „oameni cheie” ai competitorilor sunt doar câteva dintre practicile pe care unii comercianţi, deşi cunosc sau, cel puţin, intuiesc că sunt nelegale, nu ezită să le utilizeze atunci când interesele o cer.

Dat fiind că un mediu concurenţial cât mai curat este atât în interesul consumatorilor, care vor beneficia de produse şi servicii de calitate, ca urmare a liberei şi loialei concurențe, cât şi al comercianţilor, practicile de concurenţă neloială au fost sancţionate încă din anul 1991, prin Legea 11 privind combaterea concurenţei neloiale, care a suferit, de-a lungul timpului, numeroase modificări şi completări.

Cea mai recentă modificare a intrat în vigoare la dată de 5 septembrie 2014 şi a fost adusă prin Ordonanţa Guvenului nr. 12/2014, publicată înMonitorul Oficial, Partea I, nr. 586 din 6 august 2014.
Noua reglementare realizează o mai bună definire a practicilor comerciale neloiale spre deosebire de reglementarea anterioară, care conţinea o definiţie generală a concurenţei neloiale, ce putea consta în orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea industrială şi de comercializare a produselor, de execuţie a lucrărilor, precum şi de efectuare a prestărilor de servicii, OG 12/2014 structurează practicile de concurenţă neloială în trei mari categorii.
Astfel, constituie practici de concurenţă neloială şi, în consecinţă, sunt interzise:
– denigrarea unui competitor sau a produselor/serviciilor sale, realizată prin comunicarea ori răspândirea de către o întreprindere sau reprezentantul/angajatul sau de informaţii care nu corespund realităţii despre activitatea unui concurent sau despre produsele acestuia, de natură să îi lezeze interesele;
– deturnarea clientelei unei întreprinderi de către un fost sau actual salariat/reprezentant al sau ori de către orice altă persoană prin folosirea unor secrete comerciale, pentru care respectiva întreprindere a luat măsuri rezonabile de asigurare a protecţiei acestora şi a căror dezvăluire poate dăuna intereselor acelei întreprinderi;
– orice alte practici comerciale care contravin uzanţelor cinstite şi principiului general al bunei-credinţe şi care produc sau pot produce pagube oricăror participanţi la piaţă.

De remarcat că ultima categorie este cea mai largă şi include orice practici comerciale neloiale (evident, cu excepţia primelor două categorii, respectiv denigrarea concurenţei şi deturnarea clientelei) însă, în cazul acesteia, legiuitorul a prevăzut o condiţie suplimentară, respectiv că practicile în cauza să producă efectiv sau să poată produce pagube, nu doar comercianţilor împotriva cărora sunt îndreptate, ci oricăror participanţi la piaţă, deci inclusiv consumatorilor.

Sancţiunile aplicabile în cazul concurenţei neloiale
Autoritatea competentă să constate şi să sancţioneze practicile comerciale neloiale rămâne Consiliul Concurenţei, care se poate sesiza din oficiu cu privire la săvârşirea unor astfel de fapte sau poate fi sesizat de către persoane fizice sau juridice, în măsura în care acestea justifică un interes legitim. Consiliul Concurenţei va da curs sesizării primite de la persoane fizice sau juridice, numai în măsură în care acestea furnizează elemente de proba în legătură atât cu posibilă practică de concurenţă neloială, interesul legitim, cât şi cu riscul producerii unui prejudiciu.

Pentru a fi sancţionate, actele de concurenţă neloială, constatate de către Consiliu, trebuie să aibă un anume grad de pericol social. Astfel, noua reglementare prevede posibilitatea ca, în măsură în care efectele unei practici de concurenţă neloială sunt minore, Consiliul Concurenţei să decidă, motivat, că nu se impune sancţionarea acesteia.

Practicile comerciale neloiale, săvârşite cu vinovăţie, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei, în cazul în care au fost săvârşite de persoane juridice, şi cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei, în cazul în care au fost săvârşite de persoane fizice. Individualizarea sancţiunii amenzii se face de către Consiliul Concurenţei prin luarea în considerare a următoarelor criterii: gravitatea faptei, efectele acesteia, precum şi sancţiunile primite în ultimii 2 ani de către persoană fizică sau juridică în cauza. De asemenea, pe lângă aplicarea sancţiunii amenzii, Consiliul Concurenţei poate decide şi interzicerea practicilor de concurenţă neloială.
Deciziile Consiliului Concurenţei prin care se constată şi, după caz, se sancţionează practicile de concurenţă neloială, rămase definitive, au caracter probator cu privire la săvârşirea unei practici de concurenţă neloială, astfel că pot fi folosite ca mijloc de probă într-o acţiune în despăgubiri, în cazul în care practicile comerciale neloiale au produs un prejudiciu.

Ce este şi ce rol are Consiliul interinstituţional în domeniul combaterii concurenţei neloiale
Noua reglementare prevede înfiinţarea unui Consiliu interinstituţional în domeniul combaterii concurenţei neloiale, c organism nepermanent, compus din Ministerul Finanţelor Publice, autoritatea naţională de concurenţă, autoritatea responsabilă de protecţia drepturilor în domeniul audiovizualului, autoritatea naţională pentru protecţia consumatorilor, autoritatea responsabilă de protecţia proprietăţii industriale, autoritatea responsabilă de protecţia drepturilor de autor şi a drepturilor conexe.
Rolul acestui Consiliu este de a întocmi un raport anual asupra implementării legislaţiei în domeniul combaterii concurenţei neloiale, care va cuprinde analiza principalelor aspecte în materia combaterii concurenţei neloiale, precum şi propuneri privind politicile publice în domeniu.